Cauzele sforăitului la copii și importanța consultării unui medic ORL

Sforăitul la copii este un semnal de alarmă pentru părinți, indicând posibile probleme medicale care necesită evaluarea de către un medic specialist. Potrivit medicului ORL de la Clinica Sante, Irina Adam, consultarea unui medic ORL este esențială pentru a determina cauza sforăitului și pentru a preveni complicațiile care pot apărea în timp. Una dintre cele mai frecvente cauze ale sforăitului la copii este hipertrofia vegetațiilor adenoide. În acest articol, vom explora cauzele și riscurile asociate vegetațiilor adenoide mărite, precum și opțiunile de tratament disponibile pentru copii.

Cauzele sforăitului la copii

Există mai multe motive pentru care un copil poate sforăi. De obicei sforăitul poate să apară atunci când copilul are obstrucție nazală, dar și atunci când adenoizii cresc în dimensiuni.

„Cea mai frecventă cauză a sforaitului nocturn la copii o reprezintă hipertrofia vegetațiilor adenoide, cunoscută de pacienți și sub denumirea de „polipi nazali”, îndeosebi când aceștia se asociază cu mărirea în dimensiuni a amigdalelor. Deasemenea, patologiile inflamatorii pot determina apariția sforăitului sau deviațiile de sept nazal, care la copii cu vârsta până la 14 ani nu prezintă niciun pericol și se practică o tactică expectativă cu evidența în dinamică”, susține medicul ORL.

Chiar și în cele mai obișnuite cazuri copilul trebuie să fie examinat neapărat de către medicul ORL-ist. „Atunci când copilul prezintă simptome ca obstrucție nazală, rinoree, tuse, febră, tot ce ține de un proces inflamator acut și mai ales când persistă sforăitul nocturn mai mult de 2 săptămâni, copilul trebuie să fie consultat de către medicul ORL”, afirmă specialista.

Potrivit medicului ORL, Irina Adam, hipertrofia vegetațiilor adenoide, principala cauză a sforăitului, este specifică îndeosebi copiilor cu vârste cuprinse între 3-5 ani, atunci când copii merg în colectivități și încep să dezvolte imunitate colectivă.

„Vegetațiile adenoide sunt prezente încă de la naștere și în mod normal încep să se micșoreze după vârsta de 7 ani și își reduc dimensiunile considerabil la vârsta adultă. Însă, sunt situații mai rare cînd aceștia sunt prezenți și la maturi. Vegetațiile adenoide sunt situate în pasajul care leagă partea din spate a cavității nazale de gât. Acestea produc anticorpi care ajută corpul să lupte împotriva infecțiilor. În primii ani, adenoizii ajută la protejarea sugarilor de infecții captând bacteriile și virușii care pătrund în organism prin nas. De obicei, dacă se infectează, adenoizii se măresc, însă revin la dimensiunile lor normale după ce infecția dispare. Cu toate acestea, există unele cazuri în care vegetațiile adenoide rămân mari chiar și după dispariția infecției”, explică medicul.

Există un șir de semne care pot să indice asupra măririi adenoizilor:

• pauzele de respirație în timpul somnului;
• respirație îngreunată sau zgomotoasă;
• somn neliniștit;
• respirație făcută mai mult pe gură decât pe nas;
• respirație urât mirositoare sau buze uscate;
• probleme la înghițire;
• voce nazonată;
• secreții nazale persistente;
• infecții frecvente ale urechii;
• răceli frecvente;
• dormitul într-o poziție neobișnuită;
• glande umflate la nivelul gâtului;
• amigdale mărite în dimensiuni.

Specialista afirmă că părinții vin frecvent la consultație cu copiii acuzând această problemă. „Adresările cu astfel de acuze sunt destul de frecvente. Copiii sunt examinați, iar ulterior se alege tactica de tratament în dependență de gradul de mărire în dimesinuni, în total sunt 4 grade, în funcție de volumul care îl obturează”, menționează specialista.

Gradul vegetațiilor adenoide reprezintă, de fapt, măsurarea procentuală a spațiului nazofaringian ocupat de vegetații.

• 25% – gradul I;
• 50% – gradul II;
• până la 75% – gradul III;
• mai mult de 75% – gradul IV;

Diagnosticul vegetațiilor adenoide

Diagnosticul vegetațiilor adenoide mărite poate fi realizat de către un medic printr-o combinație de examinări fizice, istoricul medical al copilului și, uneori, investigații suplimentare.

„Diagnosticul se stabilește în baza acuzelor și examenului fizic, dar care nu e mereu informativ, din cauza faptului că adenoizii sunt poziționați în spatele nasului, respectiv, se recurge la examinarea endoscopică, prin intermediul unui tub dotat cu cameră sau prin examinarea radiologică a rinofaringelui”, explică medicul.

Riscuri asociate cu adenoidita cronică

„În cazul adenoiditelor acute, procesul infecțios de la nivelul nasului și nazofaringelui se poate extinde către organele vecine, ceea ce duce la apariția otitei, sinuzitei, conjunctivitei, faringitei, bronșitei, etc. Aceste afecțiuni se pot trata complet. În schimb, adenoidita cronică își pune amprenta major în dezvoltarea feței, cu apariția faciesului adenoidian. Din cauza lipsei respirației nazale, apare o stază la nivelul nasului, sinusurile maxilare nu se mai dezvoltă, obrajii devin înfundați, fața se alungește, vălul palatin formează un arc mai evident (bolta ogivală)”, atenționează medicului ORL, Irina Adam.

De asemenea, potrivit specialistei, din cauza respirației orale, arcada dentară superioară se îngustează, dinții se strâmbă și devin proeminenți, mandibula rămâne în spate, se modifică ocluzia, gura nu se mai închide cum trebuie, apar tulburări de vorbire, pe de-o parte datorită imposibilității de articulare a cuvintelor, și pe de altă parte, datorită perceperii incorecte a cuvintelor, urechile fiind frecvent înfundate.

„Prin urmare, etajul mijlociu al feței nu se mai dezvoltă, toate aceste modificări anatomice devenind în timp irecuperabile, astfel ca ulterior, chiar dacă se practică intervenția chirurgicală de înlăturare a vegetațiilor, copilul rămâne cu respirație orală, are nevoie de aparat dentar și exerciții logopedice pentru reeducarea vorbirii. În afara modificărilor morfo-funcționale ale aparatului respirator, prin tulburările de somn, datorate obstrucției nazale, apare oboseala cronică, deficitul de atenție, tulburările de comportament, scaderea rezultatelor școlare, deci scăderea semnificativă a calității vieții”, afirmă medicul.

Tratamentul adenoiditei

Adresarea la timp la medic atunci când un copil prezintă simptome de vegetații adenoide mărite este extrem de importantă. „Episoadele acute de adenoidită sunt tratate medicamentos. Tratamentul vizează scăderea inflamației vegetațiilor și asanarea focarului infecțios. Prin urmare, se prescrie, cel mai frecvent, tratament antibiotic, antiinflamator, decongestionant nazal, antialergic”, precizează specialista.

În cazul adenoiditei cronice, însă, tratamentul medicamentos nu este suficient. „Pentru adenoidita cronică tratamentul de elecție este cel chirurgical, adică îndepărtarea vegetațiilor adenoide, care poate fi efectuată prin diverse metode, toate având ca scop permeabilizarea culoarului respirator si a comunicarii dintre nas și ureche. Fiecare caz necesită o abordare individuală, luându-se în calcul anamneza, datele clinice. Uneori și în gradul II se recurge la chirurgie”, afirmă Irina Adam.

Sfatul medicului

Pentru a preveni apariția adenoiditei, specialista vine și cu câteva recomandări către părinți:

• Tratarea corectă a episoadelor acute, conform recomandărilor medicului și respectarea duratei tratamentului integral;
• Consultul profilactic și periodic al copilului la medicul ORL-ist, mai ales dacă merge în colectivitate;
• Tratamentul corect și cuparea perioadelor alergice, evitare expunerii la alergeni;
• Evitarea noxelor și a fumatului în preajma copiilor.